N-am mai scris de ceva vreme pe aici,dar acum revin si vreau sa incerc ceva nou cu voi.Povestea ce incepe mai jos mi se perinda prin cotloanele mintii de aproape un an.Totul a inceput cu un drum istovitor la Timisoara si Arad si calatoria inapoi spre casa.

Cantand la apusul soarelui

Marcus pleaca spre Nisa

Inchid ochii.Vreau sa adorm.Neplacerile unei calatorii nocturne cu trenul si arsita unui soare prea puternic combinata cu febra gasirii rapide a locatilor pe care le cautam,m-au obosit peste masura. Tocmai neplacerile acelea m-au facut totusi sa cunosc,visand, un om cum nu cred ca voi cunoaste vreodata in viata reala.

Leganatura trenului ma adoarme.Adormind, il visez pe el,pe Marcus.Era si el in tren,destinatia lui nu o stiam,dar stiam ca si el adormise si se visa mergand catre o alta destinatie.Cu mare dezamagire, la oprirea trenului se trezeste si isi da seama ca nu e deloc unde credea el ca e.Era o zi torida de vara si se ridica in picioare sa deschida geamul.In compartimentul in care se afla mai era un singur om,un barbat mai in varsta,care adormise cu palaria de paie trasa peste ochi.Din statia in care se oprisera mai urca o doamna,mai in varsta ,acompaniata de o fetita de vreo 7 ani.Femeia avea o expresie dura,sobra.Purta o palarie cu boruri mari,de culoare verde inchis ,o camasa alba si o fusta potrivita la culoare cu palaria.Fetita purta o rochita de in,alba.Avea o stralucire mirata in ochii mari si negrii care priveau cu mare interes la Marcus.Marcus era un barbat tanar,la 22 de ani.Avea par saten,deschis,un pic cam lung,care ii accentua trasaturile fetei.Avea o fata ovala, un ten destul de alb, palid,iar ochii mari si albastrii ii dadeau un aer visator.In ziua aceea era imbracat cu o camasa alba,simpla,cu pantaloni de vara de culoare crem si era cufundat in lectura unui roman.Dupa inca vreo 40 de minute de mers ajunge la destinatia lui si coboara.

Bla Bla Bla

Am fost mult prea lazy toata saptamana.Pur si simplu nu am avut chef de nimic.In cateva ore plec la TM ca am maine pregatire pentru facultate si nu mi-am facut nici macar un sfert din tema (tema multa multa,dar nahh mie mi-a trebuit pregatire).Ma asteapta din nou un drum lung de cateva ore si nu prea vreau… ajungi sa te saturi si de a te perinda mereu intre atatea locatii si localitati.Dar ma asteapta cateva ore de plimbat pe malul Begai si asta nu ma deranjeaza.Ceea ce ma intristeaza atunci cand sunt in Timisoara e ca vad cladiri foarte vechi,superbe,care stau sa cada si nu mi se pare deloc corect si ma revolt la gandul ca toata istoria noastra sta sa cada pe noi.Pana nu demult ziceam cu oarecare ignoranta “Trecutul sta in calea viitorului.Daca nu lasi trecutul in trecut,viitorul nu va veni niciodata.” dar acum nu mai cred asta.Daca distrugi o cladire frumoasa,veche,in care multe generatii de oameni s-au nascut si au murit,exista foarte slabe sanse ca orice monument de arhitectura noua sa se poata ridica la inaltimea cladirii care a fost acolo inaintea ei.Dar nu se aplica doar la cladiri,se aplica si la oameni.Daca iti moare un prieten,indiferent pe cine ai pune in locul lui sau ei,nu va fi niciodata la fel ca prietenul pe care l-ai pierdut.

Trecand la alt subiect,ma uit la persoanele care fac parte din generatia mea.Cat de mult ne-au schimbat internetul si tehnologia (cred ca pe asta as da eu vina.Inainte sa stie careva ce inseamna Yahoo,oamenii erau mult mai diferiti).Ne-am pierdut orice interes pentru scoala,pentru cultura,pentru o viata cinstita,nimeni nu mai vrea sa evolueze prin forte proprii,toti vor sa ajunga pe anumite pozitii prin cele mai usoare metode.Am mai realizat ca oamenii se pot schimba destul de usor.Nu e prea mult de lucru sa convingi un om ca nu e bine cum face el si ca doar cum faci tu e bine.Aici nu ma refer la exemplele pozitive,ci la cele negative.Fiecare pustanca,are acum 3 telefoane mobile,450 de oameni in lista de messenger pe putin,fumeaza Kent Slims si isi petrece orele de scoala prin baruri band cafele.Aceeasi pustanca care cu nu foarte mult timp in urma sustinea ca fumatul e o prostie si ca ea nu ar putea sa isi petreaca toate orele prin baruri.Nu a fost nevoie decat de 2 luni de vara si un exemplu puternic de comportament negativ ca a invatat foarte usor.

Nu mai am timp sa filozofez acum.Va doresc un weekend placut.Lasati commenturi.Bye bye!

What creats and distroys our world

Urbanizarea.

Mai mult ca sigur ca stiti sau macar ati auzit de ideea de a crea conurbatii in Romania.In judetul Hunedoara,vor ca municipile Deva,Hunedoara si orasul Simeria,impreuna cu toate satele dintre ele sa formeze conurbatia Corvina.La fel vor sa faca cu Valea Jiului,cu alta denumire,dar nu o stiu.Aceste conurbatii vor fi astfel independente din punct de vedere administrativ.Adica banii care ii aduna statul din impozite nu vor mai fi redistribuiti catre zone dezafectate (Moldova) ci vor ramane aici in conurabtie si vor fi folositi pentru dezvoltarea ei (si nu a unui sat din Moldova).Asta e o idee bunicica,dar nu stiu daca Romania e pregatita pentru o urbanizare masiva.Exista avantaje si dezavantaje.Un dezavantaj ar fi ca toate zonele dintre orasele care vor forma conurbatia,poate zone nelocuite,vor fi transformate in zone locuite.Adica distrugem cu buna stiinta si putinele zone verzi pe care le mai avem.

Un alt dezavantaj ar fi ca un oras atat de mare devine oarecum neplacut.Inghesuiala,aglomeratie.Deva e un oras frumos asa cum e el acum.Din punctul meu de vedere nu are nevoie de nici o unire teritoriala.

Lipsa spatilor verzi va deveni deasemenea o problema.Deva se confrunta deja cu problema asta.Exista un standard de spatiu verde pe cap de locuitor si stiu ca in Deva nu se ajunge nici macar la jumatate din norma.Prin construitul excesiv se mai incalca si alte legi urbanistice.Legea care interzice ca o cladire sa fie construita la mai putin de distanta egala cu jumatate din inaltimea cladirii de langa.Aceasta lege este incalcata foarte foarte frecvent.Cand mergeti pe strada uitati-va doar cate cladiri inalte sunt la cativa metri una de cealalta.

Deci urbanizarea e un lucru bun sau rau?Asta cred ca depinde de gusturile fiecaruia.Big city persons se vor bucura de asta,dar oamenii carora le plac orasele mici si cochete vor cauta un alt loc in care sa se retraga.

Indecizie

M-am hotarat sa fac si o sectiune cu articole ceva mai personale .Un amic mi-a cam taiat aripile,dupa o discutie ce am avut-o in legatura cu blogul.El spune ca eu sunt un om neinsemnat si ca nu am dreptul sa schimb lumea in care traim.Zice el ca lumea e ok asa cum e,cu razboaie si cu tot ce se intampla in ea.Eu nu cred asta.Am dreptul sa schimb lumea in care traiesc,sau macar sa incerc sa o schimb.Nu trebuie sa ma conformez cu legile si ideile altora.Legi si idei ce mi-au fost impuse.Eu cred ca e o lasitate sa te multumesti cu ce e in jurul tau.Democratia,daca ar exista in forma in care este descrisa in definitie,mi-ar da dreptul sa incerc sa schimb ceva,daca acel ceva nu e in favoarea poporului.Poporul detine puterea si el o exercita in mod direct sau indirect.E o lume mult prea unfair ca sa nu vrei sa faci ceva.Poate doar un blog micut uitat undeva printr-un colt al internetului.

Maine,mult prea aproape de astazi?

Voi incepe cu un subiect foarte actual. Pasapoartele biometrice. O noua incercare de control al maselor si o noua incercare de a distruge mentalitatea individuala si de a crea doar o mentalitate de grup. As fi vrut sa fac un articol cu pro si contra, dar cred ca nu pot face decat un articol cu contra.Un cod de bare atasat de pasaportul meu nu mi se pare o idee foarte buna.Nu suntem produse ca sa avem coduri de bare pe noi,nu?E o diferenta intre un om si o sticla cu apa imbuteliata. Poate ai motive sa sti unde e sticla de apa sau la ce magazin a ajuns respectiva sticla. Nu vreau sa fiu monitorizata in permanenta. Nu sunt un delicvent care necesita asa supraveghere. Libertatea noastra e suficient de ingradita intr-o lume aparent democratica,deci nu avem nevoie de ceva in plus care sa ne limiteze libertatea. Un pic de libertate mai am, lasati-mi-o macar pe asta caci eu sunt om si am voie sa ma duc unde vreau, fara sa stie polticenii sau organele de justitie. Cred ca constitutia garanteaza libertatea de miscare.

Conform DEX-ului cuvantul democratie desemneaza o forma de guvernare politica in care puterea suprema apartine poporului. Singura problema ar fi ca la noi poporul e prea plictisit de propaganda politica, poporul s-a saturat sa ii auda pe politicieni. Intelectualii tari nu mai vor sa auda de politica, au fost dezamagiti de prea multe ori de ea,iar ei cunosc jocurile politice jucate in spatele aparentelor, jocuri pe care omul de rand nu le cunoaste. Mass-media e complet comandata de politicieni, noi aflam doar ce vor ei sa aflam. In conditile astea nu e de mirare ca suntem atat de usor de manipulat. Sa speram ca totusi romanul e un om inteligent si va spune nu acelor lucruri sau idei care vin in contradictie cu gandirea lui.

Revenind la pasapoarte. Se vorbeste si de codul de bare, cum ca el contine numarul 666 si stim toti ce inseamna acest numar. Biserica a sarit ca arsa ca nu e de acord cu asa ceva, fiindca purtarea unui astfel de numar ar fi anularea botezului. Cu (prea) multa convingere ne indica Biblia si ne zic ca a inceput sfarsitul lumii. Asa o fi. Sau poate nu. Poate e doar o coincidenta. Sau poate nu.

Bottom line ar fi ca pasapoartele biometrice, ca aduc cu ele sfarsitul lumii sau nu, cred cu putere ca nu ar trebui sa acceptam asa ceva. Acum poate vor contine doar date care le avem si acum pe suport de hartie (si plastic, buletinul), dar viitorul de care ne amintesc ele pare un viitor in care chiar si cel care iti livreaza pizza va sti cum te numesti, cati ani ai, dar si cati bani ai in cont, unde ti-ai petrecut ultima vacanta si cand ai cumparat ultima data hartie igienica.

Inceputul

Realitatea lumii.Secolul 21

Traim intr-o lume din ce in ce mai aglomerata. Suprapopularea, urbanizarea, globalizarea ne fac pe noi, oamenii de rand sa nu mai avem o identitate personala .Acum ceva ani, puteam vorbii chiar de o identitate nationala, o identitate locala. In ziua de azi pierdem si putina identitate personala ce o mai avem. Pasapoartele biometrice, inregistrarea convorbirilor, inregistrarea accesarilor internetului, omniescenta camerelor de filmat si a telefoanelor mobile si altor device-uri de acest gen ne rapesc si putina libertate pe care o mai avem. Vrei sa fugi in codru, departe de lume? too bad. Nici codrii nu mai avem. Terenul pe care era codrul unde Eminescu isi astepta iubita a fost cumparat de o companie globala si acum e supermarket (nu stiu daca asta exact asa e, doar vreau sa intelegeti la ce ma refer).

Te-ai saturat de tot? Vrei sa te intorci la lumea in care traiau strabunicii si bunicii nostri? Pentru asta va trebui sa mori si sa te mai nasti o data. Alte sanse nu mai ai.

intreBARE vrea sa fie o trezire la realitatea lumii in care traim. Nu vrei sa fi controlat. Vrei libertate. Toti vrem.